joi, 2 octombrie 2008

Intrebari...


De astea avem cu totii. Nu ne putem plange.

Vom avea intotdeauna. Din nou nu ne putem plange. Au resurse inepuizabile, deci nu trebuie sa ne gandim la modalitati de economisire sau de a le obtine pe alte cai ecologice. O eventuala problema am rezolvat-o deja. Ce buni suntem!

Perechea lor: raspunsurile. Hm, cu astea ceva mai greu. Apelam din obisnuinta post-comunista la PCR (Pile, Cunostinte, Relatii) si parca, parca facem rost si de acest specimen. Sunt raspunsuri de consolare, de genul "asa e, draga", "asa e de cand e lumea si pamantu`", "n-ai ce-i face" sau mai nou "baga-ti picioarele" si lista, stiti voi, poate continua [si inca mult].

Avem nevoie de asemenea "rezolvari" ? Unii vor zice "da", iti face bine sa le auzi de la ceilalti, desi le stii de dinainte pe de rost. Altii: "nu, dar ce mai conteaza, viata merge inainte". Asta cam asa e.

Dar cum ramane cu combinatu` intrebarilor cu raspunsurile potrivite?! Le fortam sa se modeleze pe raspunsurile primite? Sau le cream raspunsuri pe masura lor, in care doar noi credem cu adevarat?

Auci, vedeti? Am ajuns din nou la ele [intrebarile]. Imi suna cunoscut. E ca-n jocul ala cu barbatii si femeile. Fac ce fac si tot unul la altul ajung.

E bine. Macar avem un raspuns cert si din punctul asta de vedere nu trebuie sa ne intrebam. Sunt facuti unul pt altul, nu exista fericire necompusa din B si F, ca-n ecuatiile cu 2 necunoscute, "x" si "y" aproape intotdeauna, de parca "d" si "c" nu ar fi fost destul de bune pt asta?! Mmm, asta e o intrebare stupida:)

Sa ne pastram certitudinea cu B si F si sa gandim cu inima, ca ratiunea o pastram pt ecuatii.

( Da, stiu, adaug si un "bleah" cu iz gimnazial).




Niciun comentariu: