joi, 29 ianuarie 2009

Inca o parere despre Twilight

Lasand undeva in fundal detaliile tehnice sau scenaristice, mi-a placut- incat o sa-l revad cand voi avea timp. Mi-a placut pentru ca a reusit sa-mi transmita ceva, a reusit sa ma faca partasa la o poveste de dragoste cu semnificatii profunde, asa cum e dragostea in esenta. Cat a tinut filmul, am uitat de mine. Am trait o ora si ceva doar prin idila lor care-i innobila peste masura. Dragostea lor pune in lumina sacrificiul necaracteristic omului, pe care-l poate savarsi insa doar prin si in numele dragostei.
Si da, e un film pentru fete.
Baietii nu cred ca sunt atat de sentimentali si profunzi:P
Urmariti aici cel mai reusit clip, in opinia mea:
Ati vazut filmul? Cum vi s-a parut?:)

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Ajutati-l pe Catalin!

Raman fara cuvinte si doar cu lacrimi in ochi cand aflu de o moarte cumplita (http://www.mediafax.ro/life-inedit/fotomodelul-brazilian-mariana-bridi-da-costa-a-murit.html?4728;3795661 ) sau de boli groaznice care intuneca atat de brusc viata unui adolescent inocent( http://stirileprotv.ro/stiri/social/salveaza-l-pe-catalin-de-la-moarte-gestul-tau-conteaza.html ).

Ne credem invincibili, ce Dumnezeu, ce mers la biserica, ce tot atata rugaciune inainte de culcare, ce sa mananc eu de post, cu ce ma face asta mai bun si mai credincios...de ce sa-mi fac eu cruce din autobuz cand trec pe langa biserica, ce eu sunt cretin ca astia? !

Ne dam mareti, ne facem planuri de viitor ca si cum am fi absolut siguri ca traim pana atunci, ne stresam pentru nimicuri, ne bucuram adesea de superficialitati idioate si credem ca totul ni se cuvine, credem ca suntem destepti, frumosi, buni critici si observatori ai realitatii inconjuratoare, ne miram de atata prostie, dar.... uitam ca nu suntem decat un conglomerat de matze, organe si tesuturi atat de perisabile...

Suntem ca o supa de taitei prost facuti care, dupa ce se strica, nu se mai poate repara in niciun fel si trebuie aruncata. Si zicem, ei si ce, era doar o supa, supe nu mai sunt?! Uitam carnea pe care o purtam zi de zi pe oase; ne reamintim de ea doar cand ne taiem la un deget si ne curge sange si ne plangem de parca ne-am fi taiat gatul...

Spunem ca nu ne e frica de moarte, dar ingheata sangele in noi cand ne confruntam cu moartea unui om in prezenta noastra...

Suntem doar niste nerecunoscatori notorii...

Sa ne amintim de Dumnezeu, sa-i multumim in fiecare dimineata ca ne-am trezit si sa incercam sa-i facem si pe ceilalti de langa noi sa se trezeasca in cat mai multe dimineti !

"ies" la o pauza!

Incerc sa citesc cursurile la drept. Ma abtin de la alte comentarii. Acum fac o pauza, am chef sa scriu ceva aici.

Aseara m-am uitat si eu la un film, lucru pe care nu l-am mai facut de mult timp, avand in vedere in ce perioada a anului universitar ne aflam.
"Yes Man"- il aveam de cateva zile download-at, dar nu apucasem sa ma uit la el, deh, cu atatea proiecte (inutile). Filmul mi-a picat ca o manusa. De ceva vreme, m-am bagat intr-o carapace mica (la fel ca mine) si ies cam greu de acolo, insa din alte motive decat ale lui Carl.

Am avut aseara, cum se zice, o revelatie. Acel "carpe diem" (probabil singurul dicton retinut de absolut toata lumea care a facut sau nu latina, atat de uzitat incat si-a pierdut din forta expresiva) ar trebui totusi pus in practica zi de zi. Eu, de exemplu, daca n-am de facut nimic, imi gasesc eu cate un lucrusor de facut, insa tot ma apuca la un moment dat o stare de aia de "plictiseala-deprimare-ce e cu lumea asta?-am innebunit eu?!". Cand am ceva interesant si placut de facut, n-am timp de stari de astea si sunt foarte vesela si comica.

Ideea cu care am ramas eu din filmul asta e ca trebuie sa fiu mai deschisa cand cineva imi propune sa mergem nu stiu unde, sa iesim, sa ne distram, sa facem ceva amuzant si sa las comoditatea, lenea si camera mea in lumina lampii de birou, desi imi place (uneori) destul de mult sa stau singura, in liniste si doar cu gandurile mele de om nebun, care crede ca avioanele se pot prinde cu mana:) (ce fraza lunga am facut=)) )

In concluzie, eu as zice sa va uitati la Yes Man (nu e el cine stie ce film extraordinar), dar e o comedie placuta care propune o ilustrare ceva mai digerabila a acestui mod de a-ti trai viata atat de discutat.

-Citit cursuri?/-No!!->No Man, No Man;
-Iesit in oras?/-Yes!!->Yes Man, Yes Man.
Sau am inversat raspunsurile??

P.S.: "La multi ani" Liceului Teoretic "Cuza-Voda", fostul meu liceu. A propos, stiati ca Alexandru Ioan Cuza s-ar fi nascut la Husi, dupa unele biografii ale domnitorului? Daca nu, ati aflat acum. Pa si "spor la invatat" (cea mai nasoala urare pe care i-o poti face unui student in sesiune? Eu n-am auzit pe nimeni in viata mea sa zica ca are chef de invatat sau chef de examene.)

luni, 19 ianuarie 2009

"Pentru ca asa cum sa nu este"

Tot cautand pe Internet diverse campanii si informatii pentru proiecte, uitati ce am gasit la un moment dat despre reclama binecunoscuta de la Altex:

"In aceasta reclama este vorba despre despre un om care a fost normal dar tot cautand magazine unde pretul este cel mai mic. Cand conducatorii spitalului vor sa il elibereze acesta este dus intai la doctorul spitalului de nebuni si il intreaba niste intrebari. Acesta vede ca s-a potolit cu preturile si le zice la personal ca pot sa ii dea drumul acasa. "

Nu stiu daca a fost de caterinca sau adevarat de-a dreptul, cert este ca m-am amuzat teribil.

"Truisme false"

1. Daca asculti Tokio Hotel, nu esti neaparat emo.

2. Daca inveti, nu inseamna obligatoriu ca esti tocilar.

3. Daca esti originar dintr-un sat sau oras de provincie, nu esti neaparat taran sau provincial prost.

4. Daca n-ai facultate, nu inseamna ca esti prost si ratat.

5. Daca ai telefon Vertu, geanta Vuitton sau Hermes etc., nu e egal cu "esti mai presus de ceilalti".

6. Daca avem perioada legala de reduceri, nu inseamna ca suntem pe drumul occidental. (La noi se precizeaza sub 50%: preturile sunt deja reduse).

7. Daca nu te imbraci la moda, nu inseamna ca nu ai gust.

8. Daca nu stai pe messenger online, nu inseamna ca nu existi.

9. Daca nu ai Internet, nu esti din start un om neinformat.

10. Daca scrii niste lucruri ca astea de mai sus, nu esti neaparat frustrat.

joi, 15 ianuarie 2009

Post-ul fara titlu, pentru ca nu am gasit unul potrivit

Iar incep cu "n-am mai scris de mult timp", stiu, complet banal, dar daca asa e...Facultatea asta ne mananca tot timpul, timpul liber, timpul in care sa stai cu tine, sa te gandesti la tine, la cum esti tu, la cum erai, la cum vei fi, cum vei ajunge, cum te-ai schimbat, cum te schimbi permanent, la cum se schimba imaginea copacilor din fata ferestrei tale...



Dar sa lasam patetismele astea ieftine, ar spune cineva mai rational. "Fii ancorat in realitate, mentine-ti picioarele pe pamant!". Aoleu, care realitate? Aceea in care reducerile de iarna din magazine incep pe 15 ianuarie, de ziua poetului national? Aceea in care iarna e coada la raionul de inghetata? Aceea in care, daca ai tupeu, te faci remarcat si rezolvi aproape orice problema? In care unii se bucura de o creanga de brad, iar altii isi petrec vacanta in orice colt al lumii doresc, pentru ca nu le ajung doua vieti de om sa cheltuie atatia bani cati au (desigur, multi ii au din munca cinstita si neprihanita), oricat de multe excese ar face?


Prefer sa raman in lumea mea, eu cu mine, intr-o permanenta inlantuire de intrebari, de regasiri, de contuzii, de strategii psihologice, o lume postmoderna, in care irationalul meu are o ratiune, incontrolabilul e mai controlat decat controlabilul, iar anarhismul participa la maraton cu patafizica. Poate vi se par asocieri nepotrivite si incompatibile, dar in postmortemism totul este permis:D

P.S.: nU-i ASa cA tItLul e pOstmoDERN?:D

joi, 8 ianuarie 2009

Tocana de ganduri asezonata cu putin stres si plictiseala dupa gust

N-am mai scris de mult pe blog. De ce? Din mai multe si variate motive, banale, comune, dar greu de ghicit de ceilalti.

Imi place noaptea, acum e 12: 43 si somnul acela ispititor si greu care ma toropise acum o ora
m-a lasat in pace...Imi place sunetul noptii, sunetul Bucurestiului noaptea, un vuiet in surdina, zgomot de masini hoinare sau teribiliste...

Noaptea ma concentrez cel mai bine atunci cand e vorba de invatat sau facut proiecte, ziua stau ore intregi si nu reusesc sa redactez sau sa citesc mai nimic.

Trecand de la una la alta, fara noima, am supravietuit sarbatorilor de iarna atat de asteptate de romani; anul acest am primit foarte putine mesaje spre deloc. M-am bucurat! :D Urasc atat de mult sms-urile alea sablon, atat de impersonale si reci, pe care le consider un gunoi aruncat fara intentie intregii agende din telefon. Eu am trimis de placere sau din stupida motivatie de a returna "gestul" la foarte putine persoane; n-am incercat sa fiu originala, ci doar am incercat sa scriu ceva eu, vorba aia, de la mine pentru tine, din mintea mea pentru sufletul tau.

Eu nu prea mai simt de cativa ani incoace acel "spirit al sarbatorilor"; aproape peste tot se reduce la mancare, mancare, bautura, petrecere, mancare, vizite, mers la munte, mancare, hei, am mai spus cumva mancare? Desi am citit multe despre cum sarbatoresc alte tari aceste sarbatori, nu stiu exact cat de mult se pune acolo accentul pe mancareeee.

Nu inteleg de ce romanii cumpara si fac atata mancare de sarbatori. Am ajuns sa cred ca in perioada asta, probabil romanilor li se mareste stomacul de 2-3 ori. Ma rog, boring.

Boring e si articolasul asta, asa ca ...mai bine ma opresc si ma apuc de cautat un brand, dom'le, ca am de facut o tocana cu el:D