sâmbătă, 28 februarie 2009

Razboiul speciilor

Se stie (cred) ca baietii si fetele sunt specii diferite, dar diferite din toate punctele de vedere. Da, omul e probabil singura vietuitoare care se combina (lasati la o parte izul manelistic al cuvantului "a (se) combina") cu cineva din alta specie. Ea vrea haine, pantofi, bijuterii, cosmetice, flori drept cadou, el - o seara cu baietii, o minge noua de fotbal/ baschet, o runda de curatenie prin camera, un nou joc pe calculator etc. in ambele cazuri.
De ce ar vrea doua fiinte radical diferite in scopuri, mod de viata, (nu mai zic de viziune asupra vietii sau mod de gandire, ca aici n-am nicio sansa sa aduc destule argumente pentru a le demonstra superficialitatea) sa convietuiasca? (Stiu, par misandra, dar nu sunt decat la suprafata, pentru a nu ramane mai prejos, pentru ca am observat ca deh, sa nu zic la toti baietii, la majoritatea o doza de misoginism, mai mica sau mai mare, ce-i drept, dar existenta. Nu vorbesc de cazuri clasice cu "femeia la cratita", "femeia trebuie sa faca toata treaba in casa", bla, bla, ci de aspecte mai recente oarecum "femeia la volan= film horror", "femeia- directoare intr-o firma dintr-un domeniu caracteristic barbatilor = umilinta" s.a.m.d.).
Care ar fi asadar motivele aliantei b+f? Sa vedem ce are fiecare de castigat:
F: are de la cine sa primeasca o floricica de sarbatorile numeroase romanesti sau ba, are hamal personal:D (glumesc), are pe cineva care s-o duca acasa, s-o sune de "noapte buna", are un umar pe care sa planga din fleacurile sau, dimpotriva, probleme existentiale care o macina mai ales in anumite perioade ale lunii, in timp ce el o mangaie cu o mana pe crestet si cu alta click-uieste cu mouse-ul, are pe cine sa bata la cap cu o groaza de lucruri care trebuie discutate si... ma opresc aici din variate motive.
B: are curatenie in casa, haine spalate, mancare gatita si servita, ceva dureri de portofel de renumitele sarbatori, ceva dureri de cap in renumitele zile si multe alte lucruri...
Dupa calculele mele de fosta filolog, B ies mai bine cu avantajele si costurile, mai ales pe perioada de criza. Ganditi-va cat costa sa cumperi o mica-mare atentie de zilele cu pricina, sa dai un bacsis la un hamal, sa iei un taxi, sa rogi un var sa te sune seara si sa-i imprumuti un umar cand te apuca pandaliile si cat face sa-ti angajezi o menajera, o spalatoreasa, o bucatareasa, o chelnerita!

miercuri, 25 februarie 2009

Cliseul vorbirii despre clisee

Fac parte din minoritatea ciudatilor carora nu le place cafeaua de niciun fel. Urasc si mirosul, si gustul. Pana acum cateva zile, as fi jurat ca n-o sa mai beau niciodata cafea. De cand mi s-a spus ca am tensiunea cam mica, am inceput sa torn in mine o cana dimineata. Parca incet-incet nu mi se mai pare insuportabila si execrabila, daca ma ajuta sa-mi ating scopul de a ma simti mai bine, auzindu-mi inima contestand prin batai cu personalitate inimioarele diabetice ce tocmai s-au perindat prin pungi de carton, evident, cu inimioare.
Acum cateva seri, tot chinuindu-ma sa adorm (desigur, din cauza cafelei baute)- dupa ce am numarat pana la 500, m-am gandit la o groaza de lucruri placute sau mai putin placute, dupa ce m-am intors pe stanga, pe dreapta, pe burta, pe spate, tot sperand sa adorm intr-un final- m-am gandit sa incerc sa fac o scurta lista de clisee enervante pe care le folosim cu totii, aproape, adesea si cu care umplem tacerea dintre noi de teama dezvaluirii partii intime a fiintei noastre. Ordinea este aleatorie.
1. "Lasa, draga...ca trece si asta!". (Pe bune? Si eu care credeam ca o sa se opreasca timpul pentru grozavia asta).
2. "Norocul ti-l faci cu mana ta!". (Atunci de ce esti fraier? Ia pune mana si castiga la Loto!).
3. "Sunt oameni care au intr-adevar probleme grave!" (Asa este, nu contest, dar poate pentru mine e important mizilicul ala de care ma plang).
4. "Ei, asta e!" (Sigur? Nu e cealalta?!)
5. "N-o fi dracul asa de negru cum pare!" (Ba da, optimistilor- asta e refrenul lor- uneori chiar e cu cum pare sau poate ca erai tu pe sub scaunel la gradi cand ti-a zis doamna de culori).
6. "Treaca-mearga" (Inseamna ca esti un superficial cu o parere foarte buna despre tine).
7. "Carpe diem!" (Asta e deviza multor rebeli frustrati si confuzi care cred ca facand tot ce le trece prin cap- adica, evident, expunandu-se la extrem de multe riscuri- isi traiesc viata. OK, daca asa inteleg unii anumite lucruri.).
Probabil am adormit ca pana aici imi amintesc din lista cu asa-zisele clisee. Va urma:)

luni, 23 februarie 2009

Incredibila Romanie

Pentru ca "traim in Romania si asta ne doare tot timpul", cititi aici la ce nivel de erori am ajuns sa fim martori, din fericire, si nu victime, desi era cat p-aci si la noi la facultate (colegii stiu despre ce vorbesc).

La noi infractorii adevarati sunt eliberati cat ai clipi din ochi (spre exemplu, Eugen Preda), in timp ce o femeie in varsta, cu doi copii foarte bolnavi, care n-a facut decat sa scoata niste tarusi pusi pentru delimitarea unei parcele blestemate de pamant este imediat condamnata la "doar" 7 luni de inchisoare.

Cititi pe blogul unor colege in ce "apa de canalizare" se scalda Biblioteca Nationala.
Daca mai e ceva de spus, spuneti voi. Eu m-am cam saturat sa critic degeaba.

duminică, 22 februarie 2009

Ce film........

The curious case of Benjamin Button........Nu pot sa zic decat........"superb film". Cititi mai multe la Dono.

Vizionare placuta!

joi, 19 februarie 2009

Mai multe despre mine printr-o leapsa

Am primit de la Anca o leapsa foarte interesanta si draguta. E vorba de o serie de cuvinte si sintagme care presupun o usoara introspectie.

Sunt: pesimista, prea meditativa, melancolica, sensibila, cam paranoica, ciudata uneori, stresata destul de des, introvertita (desi cand vreau pot da impresia ca-s tocmai invers), sociabila cand sunt binedispusa, morocanoasa si extrem de critica cand sunt prost dispusa, foarte fidela in dragoste sau prietenie (adevarata!) si in acelasi timp, foarte geloasa:D, exigenta cu mine insami etc.:D (sa nu va inspaimant).

As vrea: sa fiu mai putin reflexiva si mai energica, adica sa fac cat mai multe lucruri, sa fiu mai pragmatica, sa fac sau sa inventez ceva remarcabil:D, sa nu fiu dezamagita, sa nu dezamagesc, sa nu am parte de minciuna, ipocrizie si gandire maniheista si, in stilul 90-60-90, sanatate si pace in lume:D

Pastrez: fiecare clipa de scurta fericire si recunostinta celor ce merita.

Mi-as fi dorit: sa ma nasc poate in alta epoca, pe alte meleaguri, cu un cu totul alt statut social; sa pot auzi doar uneori gandurile oamenilor (ca sa nu ma ingrozesc prea des), sa pot patrunde in mintea unui baiat (desi am cam inteles cum functioneaza creierul unui barbat- cu totul diferit de cel al femeii).

Nu imi plac: prostia, superficilitatea, prefacatoria, infatuarea celor destepti si poate, mai ales, a celor prosti, falsa prietenie, flirturile asa-zis inofensive ale baietilor si ale fetelor etc.

Ma tem: de moarte (de faptul ca nu stiu exact la ce sa ma astept), de iad, de esec (de ce sa nu recunosc, imi place doar sa castig si sa-mi iasa mereu totul asa cum am vrut), de razboi, de catastrofe ale naturii si in sens mai pamantesc, de unele animale, de inagiti (cititi in ordinea inversa a firii, pardon, a literelor:d)

Aud: destul de bine (deocamdata:D) si retin foarte bine lucrurile auzite (atentie ce-mi spuneti:P).

Imi pare rau: de cei napastuiti de soarta, de neputinta umana, ca nu-s indrazneata si curajoasa tot timpul, ca nu-s mai inalta:D

Imi plac: lucrurile si ideile originale, persoanele punctuale (ca si mine) si de cuvant, oamenii valorosi, modesti si altruisti, oamenii cu umor bun si descurcareti.

Nu sunt: absurda.

Cant: bine, dar fara a excela...si doar cantece vesele.

Rar: cant:D

Plang: cand simt nevoia sa ma descarc, cand aflu de moartea cumplita a cuiva (chiar daca nu-s apropiata sau nu l-am cunoscut personal), cand mi se intampla ceva extraordinar de frumos etc.

Nu sunt intotdeauna: pesimista.

Nu imi place de mine: cand ma crizez pentru nimic, cand sunt indiferenta fata de tot ce ma inconjoara, cand sunt irascibila, cand nu fac lucrurile cum trebuie.

Sunt confuza: cand descoper la ceilalti sau la mine lucruri care nu-s compatibile cu parerile mele despre ei/mine, cand sunt dezamagita, cand observ cat de ipocriti sunt oamenii in general.

Ar trebui: sa traiesc mai intens, sa fiu mai optimista si energica (daca starea de sanatate imi permite:D), sa fac cu drag orice lucru, fiindca doar asa poate iesi foarte bine.

Leapsa aceasta nu o trimit nimanui, deoarece cred ca ar trebui preluata doar benevol de cei carora le-a placut si le face placere sa se opreasca din tumultul vietii de zi cu zi pentru a-si pune niste simple intrebari.

joi, 12 februarie 2009

5 reclame amuzante

Avand un program "deosebit de incarcat", uitati ce reclama draguta am mai gasit la Mercedes:)) Cred ca este foarte sugestiva si pentru Romania.
Sau asta de la Nissan:)), vorba aia, "cu dedicatia cea mai speciala pentru toti ba(i)etii de valoare".
Sau asta:)) E adevarat?
Iar aceasta ilustreaza foarte comic diferenta dintre cele doua specii, femeile si barbatii.
Pentru ochelaristi, ochelariste->vedeti aici :)


miercuri, 11 februarie 2009

Fara pic de respect- live!

Pentru a rezolva leapsa aceasta mi-a venit imediat in minte un spot foarte amuzant, zic eu:D Leapsa merge mai departe la Georgiana si Irina.

Trecand "de la cina la pranz", astazi m-am tot uitat pe la televizor, de dimineata (adica 12 la cat ma trezesc in perioada asta) pana pe la 9, cand a inceput amicalul ala cu Romania si Croatia (boring, romanii oricum joaca anemic, daramite daca mai e si amical). In primul rand, nu prea ai ce sa vezi pe la televizor. Bine, asta stiati. Dar chiar nu ai ce sa vezi. Numai craci goi, tzatze pompate, lut de un deget grosime pe fete, Nuti Camatari in arest (dar imbracati cu tricou pe care scrie "I'm a king!" si cu pantaloni cu imprimeul steagului Americii pe ei), dezbateri total plictisitoare despre criza asta nenorocita si...nelipsitele transmisiuni in direct din fata casei handabalistului Marian Cozma!!! Noroc ca mai cheama Dumnezeu la El pe cate unul dintre cei buni (ca, atentie, pe aia ii cheama mai intai) de au si posturile astea notorii de televiziune subiecte de discutie si de tevatura.
Nu mai ai voie - in Romania cel putin- sa-ti plangi mortii ca te baga astia in direct (nu dau exemplu de emisiuni la care tatal handbalistului a parut live, ca am uitat sa fac o imensa lista) sa le raspunzi la niste intrebari mai mult decat cretine: "Si, cum va simtiti?"/ "Foarte bine, imi vine sa tzopai, bai!!!", "Dar, spuneti-ne, cum era Marian?/ "Evident ca era un om bun, bai, daca erati destepti va dadeati seama din imprejurarile in care a murit, cine se mai baga astazi pentru pielea altuia" (sau ma rog, cine stie exact de la ce a pornit conflictul), "Ce parere aveti despre lumea din Ungaria si din Romania care i-a adus lumanari si flori lui Marian?"/"Foarte rea, nu puteau sa stea acasa?!!", "Va asteptati la un asemenea gest?"/ "Nu, nu stiu ce i-a apucat" si alte stupiditati de intrebari nesimtite. Omul ala abia mai poate scoate doua vorbe de durere si astia ii rasucesc chiar arma crimei in rana.
Dar, ma rog, la noi asta se intelege prin jurnalism, prin subiecte de interes public- o goana absolut dezgustatoare dupa filmat la cald mortul, accidentatul in picior (caruia i se pun intrebari de alea inteligente gen "Si, te doare?" ), victima unui viol ("Si, a fost groaznic, nu?") s.a.m.d.
Cele mai interesante posturi TV sunt, de fapt, Discovery, National Geografic, Animal Planet, AXN crime, pentru cei care au depasit etapa de OTV si s-au emancipat.
Cat despre Marian Cozma, eu recunosc, nu cred ca auzisem pana acum de el, neavand nicio treaba cu handbalul. Daca ar fi sa trag o morala din basmul uriasului cu suflet la fel de mare pe masura inaltimii si doua regate care il plang, din basmul fara eternul happy end, as zice ca a murit fiindca era un om prea bun pentru jungla in care traim. As vrea sa pot zice "Stati in patratica voastra, fiti fara suflet sau simt civic !", insa nu pot.
Oricum ni se intampla ceea ce ne este scris...




marți, 10 februarie 2009

Reverie pe "River flows in you"-Yiruma


Am descoperit pe blogul Laurei o melodie superba. E atat de frumoasa incat n-am cuvinte si imi vine sa ma exprim ca un om tampit de maretia lucrurilor apreciind-o drept "cea mai minunata", "cea mai extraordinara".
Piesa aceasta rascoleste in memoria chinuita a fiintei ce sunt mirosul pamantului abia ravasit primavara, al ierbii incoltite, gustul tristetii resimtite des, al singuratatii care te fortifica ca o ploaie sprintena de vara.
Imi aminteste perfect cutezanta de a-i strivi cu privirea pe ceilalti uneori de sus si frangerea suferita de corpul meu in caderea catre pamantul care ma pedepseste aspru, dar nedefinitiv deocamdata.
Imi da senzatia primei reusite... devenite in scurta vreme un nimic pe langa ceea ce iti poate oferi viata in doar o clipa de fericire adevarata.
Si e in acelasi timp lupta soarelui dusa in mii de feluri imperceptibile cu timpul, la cadranul orelor.
E expunerea fidela in muzica a permanentei pendulari intre bucurie, tristete, dragoste, ura, dorinta, indecizie, impuls, calm, meditatie, trezire, placere, durere, clipa, eternitate, voiosie, boala, viata, moarte.
Unele perechi din aceasta insiruire haotica nu sunt perfect antinomice: e tocmai falsa reprezentare a lucrurilor pe care ne bazam mereu, e lumina ondulatorie dintre adevar si eroare ce ne indreptateste, zicem noi, sa gresim...
In universul acesta elastic, fiecare ar putea cunoaste langa timpul sau fericirea...





luni, 9 februarie 2009

F1 cu niste carti despre bloguri

Imensa cantitate de informatii de care dispune Internetul ma copleseste uneori, imi da dureri de cap, de ochi si sentimentul neputintei. Sa poata oare informatia sa ne copleseasca in asa fel incat sa o uram? Sa ne taram la picioarele Internetului pentru a o categorisi in vederea folosirii ei? Ori s-o ignoram si s-o culegem pe cea gasita la intamplare, asa cum alegem o guma din pachetul zornaitor?

Caut carti, articole, studii despre bloguri si obosesc. Sunt atat de multe surse care link-eaza incat dau din una in alta, ajungand sa citesc cu totul alte lucruri decat mi-am propus. Rar te poti plictisi batand din usa in usa.
Dar nu mi-am propus sa fac acum un elogiu Internetului, ci doar sa ma plang de o chestie. Sunt prea putine carti despre bloguri scrise in Romania. E logic, am imbratisat treaba asta noua de mai putin timp decat in alte state, insa fenomenul deja a luat amploare destul incat sa genereze mai multe studii si carti despre el.

A propos, cei care citesc din intamplare insemnarea asta sunt rugati sa-mi dea de veste daca detin carti pdf, articole, studii interesante despre bloguri in general, nu doar din Romania, fiindca imi trebuie pentru licenta care bate la usa unei studente in anul III:)

O singura melodie

O melodie pe care as vrea s-o ascult toata viata? ar zice leapsa de la Georgiana. Foarte dificil de zis, pentru ca am foarte multe melodii preferate. Insa cea care mi-a venit prima in minte si care-mi place la nebunie este "Learning to breathe"- Switchfoot:)

De ce-mi place? E simplu: imi da o stare indescriptibila si are niste versuri minunate.


Hello, good morning, how ya do?
What makes your rising sun so new?
I could use a fresh beginning too
All of my regrets are nothing new
So this is the way that I say
that I need You This is the way
This is the way
that I'm learning to breathe
I'm learning to crawl
I'm finding that You and
You alone can break my fall
I'm living again, awake and alive
I'm dying to breathe in these abundant skies

Hello, good morning, how ya been?
Yesterday left my head kicked in
I never thought
I could fall like that
Never knew that
I could hurt this bad
I'm learning to breathe I'm learning to crawl
I'm finding that You and
You alone can break my fall
I'm living again, awake and alive
I'm dying to breathe in these abundant skies
So this is the way that
I say that I need You
This is the way
That I say I love You This is the way
That I say I'm Yours
This is the way

sâmbătă, 7 februarie 2009

Un tren, o carte si o intamplare comuna zilelor noastre

Am ajuns acasa, evident dupa o calatorie de sapte orisoare cu trenul. Ca sa nu incep a ma urca pe raftul montat strategic deasupra capetelor calatorilor, am citit o carte (de dragoste), am ascultat in jur (nu, nu injur decat rar) de o suta de melodii, am rontait toate proviziile de chips si alte intruchipari de E-uri ( btw, pe punga noua de la Lays scrie ca nu mai au E-uri, cica), dupa care am inceput sa ma uit cand pe geam, cand la ceas, cand pe geam, cand...ati ghicit, la ceas. Prevazatoare si constiincioasa de felul meu, am iesit ca de obicei, cu vreo 20 de minute inainte de ora de sosire de pe bilet, ca nu cumva sa nu am timp sa cobor. Stiu, sunt prea de tot:D

Cartea se numeste "Ispita", de Helene Duboque. Recunosc, nu auzisem de ea pana acum si am ales-o dupa primul paragraf (care suna interesant din punctul meu de vedere, desi nu prezenta semne de originalitate evidente) de la un anticariat. Am avut placerea asta intotdeauna: sa citesc carti nerecomandate, carti care nu apar intr-0 bibliografie obligatorie. Nu mi-a placut regula asta niciodata. Chiar daca trebuie sa ai o lectura a cartilor consacrate, o cultura de lector avizat, nu neofit, bla, bla, de ce sa nu citim ce ni se pare interesant? In lume cunoastem doar persoane recomandate (ma rog, a se excepta unele cazuri, vi le imaginati voi)? Sau vrem sa cunoastem persoane care ne atrag interesul? In fine, cert este ca mi-a placut foarte mult cartea, nu pentru stilul in care este scrisa, curentul literar sau alte criterii de analiza de genul acesta, ci pentru ca expune emotionant modul de a gandi al unei femei, nu al femeilor in general. Daca barbatii gandesc toti la fel, femeile difera:P. Mai multe nu zic. O recomand fetelor, dar le previn ca este o carte placuta, dar nu de colectie, nu foarte valoroasa ca opera literara, parerea mea. O carte de citit in tren, ascultand melodii corespunzatoare. (Nu citesti "te iubesc, dar nu am indraznit sa-ti spun asta pana acum" pe o melodie "Cheia de sub pres" ca, vorba lui Mircea Badea, "e de porc"). Baietilor nu le-o recomand, n-o sa inteleaga nimic si o sa li se para ca e o telenovela:). Da, nu suport misoginii si din pacate, destul de multi barbati sunt asa (poftim, n-am zis ca toti).

In Husi, hmm, au disparut luminitele de la Craciun, dahh, atat am apucat sa observ, dupa atata calatorit, nu mai vezi bine, nu mai poti merge ca lumea si vrei sa mananci, sa faci o baie si sa dormi (si sa scrii pe blog).

Am venit cu Rapidul, dar face fix cat Acceleratul, v-am mai zis, e diferenta de pret si de conditii ceva mai bune. Am nimerit intr-un compartiment de cinci persoane, toate tinere. Deci n-am avut parte de discutii de genul "ti-ai facut cavoul?, "in viata tre' sa", "tineretul in ziua de azi, ehei...pe vremea mea..". Fiecare si-a vazut de treaba, si-a vazut filmele de pe laptop-uri, dar, Slava Domnului, erau dotati cu casti. Am avut parte alte dati si de colegi de drum ceva mai lipsiti de maniere care se uitau la "Lost" cu sonorul la maxim:). Cea mai tare faza vazuta in tren a fost acu' vreo doi ani. Urca din Buzau sau Ploiesti, nu mai retin exact, oricum, nu e relevant, un tanar de vreo 18-19 ani, imbracat tot in blugi (nu stiu daca Diesel sau Levi:D ), ceea ce era evident nasol. Nu se mai poarta de muuult timp geaca si pantaloni din jeans (si in primul rand e urat, lasand prostia asta cu moda la o parte). Insa nu asta voiam sa comentez. Tipul nu avea bagaj, ci doar o punga maaare de cornuri si o sticla de Cola. AA, si ochelari de soare D & G. Pana la intrarea lui in compartiment era o liniste de mormant. Aveam drept companie niste cucoane intepate, care stateau de parca aveau paie-n ... si care vedeau ca sunt deranjate ca stau la clasa a II-a. Tanarul si-a desfacut tacticos punga de cornuri si a inceput sa infulece, sa fosneasca si sa bage la cola de ma miram unde intra atata atat de repede. Si toate astea, in timp ce asculta la casti la volum maxim, desigur, un rock, da' de ala hard. La un moment dat, ii suna telefonul: o manea "da aia" care, cum "zice ei", face parte din "cultura generala obligatorie a oamenilor care iubeste si aprecieste cea mai minunata muzica de pe planeta gitanos". Deci si la ei e cu bibliografie obligatorie:))

vineri, 6 februarie 2009

Raport

Terminat sesiunea. Nu stiu daca si cu bine. Oricum, examene execrabile. Fara rezultate deocamdata.
Simtiri ciudate: bucurie in mixtura cu tristete. Avem de facut licenta. De citit carti multe, multe si de scris si mai mult.
Bagaje. Plec acasa. N-am mai fost de la Craciun.
Vreau sa vad un film si sa nu cursuri, carti si foi albe.

marți, 3 februarie 2009

Ham-ham...who's the boss?

Nu mai pot... M-am saturat de cainii din Grozavesti... oriunde te uiti ...vezi maidanezi umbland in haita..sau cum se mai numeste formatiunea lor, grupul de apartenenta.

Ma gandesc ca e normal pe de-o parte: santier egal caini si alte lighioane. Insa, pe de alta, nu inteleg de ce trebuie sa se plimbe nonsalant prin fata caminelor.
Mie imi este fffoarte frica de caini, de orice soi si marime. Nu-mi plac cainii, nu am avut vreodata si nici nu-mi doresc. Imi sunt simpatici doar aia de buzunar, foarte mici (asa am auzit ca se numesc).

Bine, iubitorii sau chiar neiubaretii de caini o sa inceapa: "vai, dar nu-ti fac nimic! ei, normal ca daca iti simt frica, actioneaza si ei".

Frica mea nu este una de aia ipohondra, dimpotriva, o am in urma unor incidente de genul: era sa ma muste un maidanez turbat, dar am scapat datorita interventiei unei persoane, a sarit in spatele meu un caine de ala negru tot (ca nu le cunosc rasele), mai inalt decat mine in doua labe si alte cateva experiente asemanatoare. Mi se pare normal sa-mi fie frica de ei.

De ceva timp port in geanta un spray de ala paralizant, asa, sa ma simt eu mai bine, ca normal ca in caz de ceva nu o sa-i zic cainelui sau agresorului: "Stai asa..am si eu o surpriza pentru tine!".
Mai nou, daca ma intorc mai pe seara "acasa", merg cu el in mana...in caz de ma ataca vreun caine. Nu stiu insa daca are vreun efect asupra lor, pozitiv sau negativ, dar ma simt mult mai bine:))

Problema nu ar fi pana la urma cainii din fata caminelor, ci cei de la intrarea propriu-zisa in camin. Se pare ca niste portarese inimoase ii lasa, mai ales iarna, sa doarma inauntru. Insa, din nou, problema majora nu ar fi asta, ci faptul ca, mai prost crescuti din fire, cei 2-3 caini isi fac culcus chiar in capul scarilor, ca si cum ar fi sefii caminului. Si, atentie, nu sunt foarte matinali, incat atunci cand lumea pleaca la scoala, la serviciu trebuie sa-i paseasca, nu cumva sa-i trezeasca, ca nu stiu, sincer, ce s-ar alege de umanele lor picioare.

Dar... asa e in Romania, totul e pitoresc si sefi sunt cei la care nu te astepti!

p.s. merci Ancai, muza-zuza:D

duminică, 1 februarie 2009

Euro-viziunea la romani in 2009

Pe ideea "bagam fotbal pe oriunde, ca prinde", anul asta editia selectiei nationale Eurovision a beneficiat de o tema slabuta ca realizare. Nu stiu, stau si ma gandesc, din atatia oameni creativi si originali care exista in Romania, o tematica mai buna nu s-a gasit?

Alina Sorescu, ca de obicei, prezenta in orice proiectel semnat TVR, iar cei trei, de care am aflat ulterior ca-s cei de la Fabrica Dementa, Radio 21 (nu prea ascult radio si, mai ales, postul asta) nu au excelat la capitolul umor, ba mai mult, pe alocuri au plictisit, au exagerat si mi-au pus rabdarea la flotari. Parerea mea.

In tarile civilizate votul e gratuit sau are un tarif modic: la noi e destul de maricel (un euro si ceva ca sa votezi o piesa care oricum nu are sanse foarte mari sa castige, intrucat mai avem si juriu, nici nu vreau sa ma gandesc cum acorda ei puncte "pe prietenii si subiectivitati gratuite").

Eu cred ca in alte tari se voteaza "cea mai buna piesa", nu ca la noi "cea mai buna piesa pentru Eurovision"!. La noi se cauta reteta, dle, chiar si reteta "cum sa gasesti reteta de succes pentru a avea reteta de succes pentru orice".

La noi se incepe asa: ce avem de facut? piesa de Eurovision? bunnn! bagam niste acorduri asa...spre populara, deh...identitate nationala, niste ritm, ca cica tre' sa ai si cu ce da din tot ce se poate, bagi ceva influente de la vreun castigator precedent, niste versuri ori cu love, ori cu ceva tipic national, o eticheta ceva pentru identificare, ti-o compune Duta, Moga sau "Costi" si gata...ai piesa cu euro-viziune.

Elena mi-e simpatica din punct de vedere muzical, chiar si ca persoana publica, nu am surprins vreodata aere de vedeta prin emisiuni sau alte show-uri. Insa melodia, inca de cand le-am ascultat pe toate care au ajuns in semifinale, mi s-a parut foarte slaba, fara vreun suflu de originalitate. Seamana cu altele, nu stiu daca cu a Helenei Paparizou, dar e comuna. Sincer, nu cred ca o sa fie in stare melodia sa stranga puncte serioase.

Nu exista melodii de Eurovision! Analizati putin ce piese au castigat de-a lungul anilor si veti observa ca sunt destul de diferite unele. Depinde de la an la an, ganditi-va cat melanj de gusturi are ca rezultat selectionarea castigatorului. La cati idioti si genii exista in Europa (a se vedea ideea in anumite cursuri de la facultatea mea), e normal sa iasa ori tampenii, ori piese intr-adevar bunicele.

A se observa ca piesa asta, "The Balkan Girls", a fost special creata de Laurentiu Duta pentru Eurovision. Am remarcat o tendinta de branduire a melodiei, deh, e concurs international, european, sa ne facem vizibili printr-un concept, repede, poate asa ne observa careva (a se vedea si piesa aia plagiata a lui Moga, de anul trecut parca, cu Dracula)! Eu nu stiu daca e chiar potrivit sa ne incadram noi in categoria balcanicilor, eu tin cu partea latina din noi (doar am facut atata latina:P). Dar am auzit o motivatie cel putin stupida, in opinia mea, a unei personalitati de la emisiunea de dupa finala care afirma "ei..cu chestia cu balcanii..mai furam si noi un vot de la sarbi, de la bulgari..sa mori tu?!".

Mi-au placut Popas Band-"Striga", Tabassco-"Purple", Blaxy Girls- "Dear mama", Alin Nica-"Don't leave", Tina Geru -"Pleaca", Zero- "Sunny days" (ordinea e aleatorie), dar, vorba romanului, astea nu erau piese de Eurovision, dle! Acolo nu te duci cu melodii pe post de trestii plangarete, acolo te duci sa dai din fund si din ce mai ai pe o piesa vesela, ritmata, ca adoarme Europa, in ciuda frigului moscovit.

Mmm, anul asta a fost pasnic, eu cred ca a fost pasnic la exterior, ca intre ei, e imposibil sa nu existe asa, ceva invidie si suspiciune.

Cam atat, chiar sunt curioasa ce se va intampla la Moscova cu cantecelul asta:)