sâmbătă, 7 februarie 2009

Un tren, o carte si o intamplare comuna zilelor noastre

Am ajuns acasa, evident dupa o calatorie de sapte orisoare cu trenul. Ca sa nu incep a ma urca pe raftul montat strategic deasupra capetelor calatorilor, am citit o carte (de dragoste), am ascultat in jur (nu, nu injur decat rar) de o suta de melodii, am rontait toate proviziile de chips si alte intruchipari de E-uri ( btw, pe punga noua de la Lays scrie ca nu mai au E-uri, cica), dupa care am inceput sa ma uit cand pe geam, cand la ceas, cand pe geam, cand...ati ghicit, la ceas. Prevazatoare si constiincioasa de felul meu, am iesit ca de obicei, cu vreo 20 de minute inainte de ora de sosire de pe bilet, ca nu cumva sa nu am timp sa cobor. Stiu, sunt prea de tot:D

Cartea se numeste "Ispita", de Helene Duboque. Recunosc, nu auzisem de ea pana acum si am ales-o dupa primul paragraf (care suna interesant din punctul meu de vedere, desi nu prezenta semne de originalitate evidente) de la un anticariat. Am avut placerea asta intotdeauna: sa citesc carti nerecomandate, carti care nu apar intr-0 bibliografie obligatorie. Nu mi-a placut regula asta niciodata. Chiar daca trebuie sa ai o lectura a cartilor consacrate, o cultura de lector avizat, nu neofit, bla, bla, de ce sa nu citim ce ni se pare interesant? In lume cunoastem doar persoane recomandate (ma rog, a se excepta unele cazuri, vi le imaginati voi)? Sau vrem sa cunoastem persoane care ne atrag interesul? In fine, cert este ca mi-a placut foarte mult cartea, nu pentru stilul in care este scrisa, curentul literar sau alte criterii de analiza de genul acesta, ci pentru ca expune emotionant modul de a gandi al unei femei, nu al femeilor in general. Daca barbatii gandesc toti la fel, femeile difera:P. Mai multe nu zic. O recomand fetelor, dar le previn ca este o carte placuta, dar nu de colectie, nu foarte valoroasa ca opera literara, parerea mea. O carte de citit in tren, ascultand melodii corespunzatoare. (Nu citesti "te iubesc, dar nu am indraznit sa-ti spun asta pana acum" pe o melodie "Cheia de sub pres" ca, vorba lui Mircea Badea, "e de porc"). Baietilor nu le-o recomand, n-o sa inteleaga nimic si o sa li se para ca e o telenovela:). Da, nu suport misoginii si din pacate, destul de multi barbati sunt asa (poftim, n-am zis ca toti).

In Husi, hmm, au disparut luminitele de la Craciun, dahh, atat am apucat sa observ, dupa atata calatorit, nu mai vezi bine, nu mai poti merge ca lumea si vrei sa mananci, sa faci o baie si sa dormi (si sa scrii pe blog).

Am venit cu Rapidul, dar face fix cat Acceleratul, v-am mai zis, e diferenta de pret si de conditii ceva mai bune. Am nimerit intr-un compartiment de cinci persoane, toate tinere. Deci n-am avut parte de discutii de genul "ti-ai facut cavoul?, "in viata tre' sa", "tineretul in ziua de azi, ehei...pe vremea mea..". Fiecare si-a vazut de treaba, si-a vazut filmele de pe laptop-uri, dar, Slava Domnului, erau dotati cu casti. Am avut parte alte dati si de colegi de drum ceva mai lipsiti de maniere care se uitau la "Lost" cu sonorul la maxim:). Cea mai tare faza vazuta in tren a fost acu' vreo doi ani. Urca din Buzau sau Ploiesti, nu mai retin exact, oricum, nu e relevant, un tanar de vreo 18-19 ani, imbracat tot in blugi (nu stiu daca Diesel sau Levi:D ), ceea ce era evident nasol. Nu se mai poarta de muuult timp geaca si pantaloni din jeans (si in primul rand e urat, lasand prostia asta cu moda la o parte). Insa nu asta voiam sa comentez. Tipul nu avea bagaj, ci doar o punga maaare de cornuri si o sticla de Cola. AA, si ochelari de soare D & G. Pana la intrarea lui in compartiment era o liniste de mormant. Aveam drept companie niste cucoane intepate, care stateau de parca aveau paie-n ... si care vedeau ca sunt deranjate ca stau la clasa a II-a. Tanarul si-a desfacut tacticos punga de cornuri si a inceput sa infulece, sa fosneasca si sa bage la cola de ma miram unde intra atata atat de repede. Si toate astea, in timp ce asculta la casti la volum maxim, desigur, un rock, da' de ala hard. La un moment dat, ii suna telefonul: o manea "da aia" care, cum "zice ei", face parte din "cultura generala obligatorie a oamenilor care iubeste si aprecieste cea mai minunata muzica de pe planeta gitanos". Deci si la ei e cu bibliografie obligatorie:))

Niciun comentariu: