marți, 31 martie 2009

M-am saturat!

M-am saturat de tot, toata, toti, toate. Aveti si voi sigur sentimentul asta uneori sau... deseori, in cantitati mici, mari, dupa cazurile: prea optimisti sau prea spre controversatul "emo".
M-am saturat de citit, pentru ca citind, tot citind, iti dai seama cat de multe sunt de stiut pe lumea asta, despre orice mic fapt, si cat de putine stii tu.
M-am saturat de oameni, pentru ca daca stai mai mult printre ei sau cunosti mai multi, le vezi si partile bune, dar si partile rele, iar astea din urma necesita, parafrazandu-l pe Badea, camioane de lamai.
M-am saturat de lucruri materiale, pentru ca daca tot le acumulezi, te plictisesti si mai repede de ele si le scade din ce in ce mai mult puterea de a te face bucuros chiar si pe moment, cum faceau de obicei.
M-am saturat de muzica, pentru ca de la o vreme mi se pare ca toate melodiile suna cam la fel, se repeta fraze muzicale, se imprumuta, se nu mai stiu ce ca ma enerveaza si prefer muzica naturii: un gugustiuc, un excavator, un latrat de maidanez- din nou, dupa caz.
M-am saturat sa cred in ceva sau cineva, pentru ca de cele mai multe ori, chiar cand nu te astepti esti dezamagit.
M-am saturat sa sper ca se va mai schimba ceva in tara, pe pamantul asta, in galaxia asta.
M-am saturat sa mi se zica "esti prea pesimista, schimba-te" si sa le raspund "daca nu stiai, pesimismul e in sangele omului, nu-l poti schimba!".
M-am saturat de sisteme de invatamant total aiurea, neadaptate pentru un student in anul III.
M-am saturat sa imi pese atata de parerea celor din jur.
M-am saturat de atata prostie in jurul meu.
M-am saturat sa vad oameni care reusesc in cariera pe posturi care cer de la sine sa stii sa scrii corect, iar ei sa fie destul de departe de lucrul asta, dar sa se dea mari profesionisti.
M-am saturat sa vad oameni care ajunsi mari intr-un domeniu, uita de unde au plecat si se imbiba cu aroganta si superioritate in fata bobocilor.
M-am saturat sa scriu o lista interminabila.

Daca aveti si voi frustrari, completati-ma, in cazul acesta se exclude riscul de a fi penibil si patetic, risc de care ne ferim cu totii.

P.S. Nu mi s-a intamplat nimic deosebit care sa ma faca sa insir lucrurile astea. Pur si simplu am simtit nevoia.

luni, 30 martie 2009

Amalgam

Cand ne aflam in plina epoca a mIRC-ului, stateam si eu, ca toata lumea, la taclale pe diverse canale cu persoane de tot soiul. Dupa pachetul "asl, pls+jpg" urmau in discutiile banale, intrebari de felul "ce muzica asculti, mai exact, ce gen?", la care eu raspundeam sincer "amalgam". Reactia interlocutorului era pe masura raspunsului: "ce gen e asta, ca eu n-am auzit de el?!".
Tot un amalgam fac si eu in scrierea aceasta.
Fiindca e un subiect cam prea bagat in seama, m-am gandit sa-mi dau si eu cu Doamna Parere "aicisa" ca doar nu e un lucru "cosisitor" (asa zicea o vecina la costisitor, vrand sa epateze prin cuvinte considerate de dumneaei elevate si expresive, desigur:)) ).
"Ora Pamantului" mi se pare o initiativa buna la originea ei, dar prost inteleasa de multi oameni. Cred ca suntem toti constienti ca nu e de ajuns doar o ora pe an pentru a salva ceva de pe planeta asta. E bine ca s-a inventat "inca" o sarbatoare ( poate chiar comerciala in cativa ani, nu stiu deocamdata daca e) pentru a trage un semnal de alarma, dar ar fi si mai bine sa facem din ea o atitudine zilnica, permanenta si nu ocazionala. Ar fi bine sa nu ajungem din cauza Orei Pamantului la Ora Talhariilor si a altor nenorociri din gama asta, pentru ca niste edili isteti s-au hotarat sa stinga luminile de pe strazi, iar lumea cu diverse treburi aflata la vremea aia prin oras sa-si bage degetele in ochi ca sa salveze omenirea.
Eu nu am "sarbatorit" aceasta zi si nici nu fac "mea culpa". Nu sunt in nicio asociatie ecologica sau altele de genul acesta, dar incerc mereu sa nu consum ceva care nu-mi trebuie neaparat, chiar daca aici, de exemplu, nu platesc eu curentul, apa etc.
As fi vrut sa mai scriu despre ceva, dar am uitat. Unora ideile salvatoare le vin pe WC, altora la dus, unora in mijloacele de transport in comun, mie- in serile in care nu pot adormi repede. Problema este ca le uit, asa cum am uitat-o pe asta de aseara.

joi, 26 martie 2009

Despre scorpioni. Completati-ma...

Sunt un/o scorpi(e)on veritabil, fiind nascuta pe 12 noiembrie. Neputand vorbi altfel decat subiectiv, cred ca zodia asta este daca nu cea mai interesanta, atunci macar una dintre cele fascinante ale asa-numitului zodiac.
Fara sa stiu de la inceput, am observat ca de fiecare data cand intalnesc o persoana sub semnul asta, am o simpatie inexplicabila fata de ea. Imi plac scorpionii pentru ca sunt inteligenti de la mama natura, chiar si cei nescoliti au o istetime uimitoare; au un umor aparte, eu ii zic umor nesantieristic (doar persoanele agere la minte il pot intelege la adevarata insemnatate).
Scorpionii au capacitatea de a "citi" omul de la prima vedere, poate de asta nu sunt la fel de deschisi si prietenosi cu toata lumea. Urasc aroganta, snobismul, prostia si, poate cel mai mult, minciuna si infidelitatea (nu ma refer doar la cea dintr-un cuplu).
Se zice ca (vezi Doamne) sunt cei mai razbunatori din tot zodiacul si ca de iertat- iarta, dar nu uita niciodata. Nu e chiar asa. E drept ca au ceva din asta in sange, dar nu-s asa de "vladtepisti" cum cred oamenii in general. Totul porneste, cred eu, de la ideea ca ei sunt persoane exigente cu ceilalti din jur, dar poate si mai mult cu ei insisi. Un scorpion asteapta mult devotament din partea unei persoane pe care o considera prieten. Daca aceasta il dezamageste... atunci el concepe o strategie prin care sa-l faca pe inculpat sa-si dea seama ca a gresit. Daca acesta reactioneaza pozitiv si-si reconsidera comportamentul, totul poate fi dat uitarii, cu o mica marja de siguranta pe care scorpionul si-o ia pentru a nu o mai lua in freza iar! De altfel, scorpionul poate fi un prieten inimaginabil de fidel si de incredere, toate cu conditia sa nu-l calci pe coada.
In dragoste, chiar e fidel. Nu sta incurcat cu cineva daca nu ii place cu adevarat. Prefera in cazul asta libertatea.
Cred ca intr-adevar are o tendinta catre meditatie, catre incercarea de a patrunde metafizicul, superficialitatea nefiindu-i caracteristica deloc.
E deosebit de ambitios. Daca i se pune pata pe ceva, acolo ramane pana dizolva fara vreun ariel lucrul respectiv in reusita. E meticulos si perfectionist. Asa se explica si autocritica care-l demonteaza in fata oglinzii interioare.
Toate astea sunt mai mult sau mai putin potrivite in fiecare caz.
Cert este ca un scorpion nu va trece niciodata neobservat. Esential este ca se face remarcat prin originalitate, eleganta in gandire si umor bun.

P.S.: Cand faci o promisiune, creezi asteptari. Sper ca nu v-am dezamagit prea rau:)

sâmbătă, 21 martie 2009

Ganduri de om stresat

Habar n-am despre ce o sa scriu in acest postulet. N-am nicio idee. Ma oboseste in fiecare zi gandul ca tre' sa scriu la licenta, ca tre' sa vina sesiunea si apoi examenul de licenta cu tot cu prezentarea lucrarii. Si ma oboseste atat de tare incat nu prea mai reusesc sa fac ceea ce el imi zice constant.
Ma enerveaza ca sunt o persoana atat de stresata.
Ma enerveaza ca tre' sa facem atatea pentru o diploma care fara master nu prea mai conteaza azi prea mult. Ma enerveaza Bologna si cu sistemul ei cretin! Ma enerveaza ca n-am facut 4 ani de facultate, ci doar 3. In primul an incepi sa te acomodezi si tu ca omu', in al doilea te-ai acomodat deja si parca ti-e bine, iar in al treilea, cand deja stii cum merg toate treburile si cat si ce sa inveti ca sa iei nota dorita la o anumita materie, zbang, ai licenta pe cap. Si e atat de grea incat te cocoseaza. Ajungi sa mergi ca o babuta, desi tu ai doar 22 de ani. Chipul tau si-a pierdut seninatatea de student si s-a intunecat de grija foilor enervant de albe, a cartilor, a ideilor de demonstrat in fata comisiei formate din profesori emeriti. Da, te duci tu, pandelica, sa le zici lor cum sta treaba cu una, alta, in timp ce ei te pot desfiinta doar din 2-3 cuvinte.
Stiu, sunt si pesimista.
Cu Dumnezeu inainte!:)

P.S. : Data urmatoare o sa scriu despre specificul persoanelor nascute in zodia scorpionului.

miercuri, 18 martie 2009

Leapsa senzoriala

Leapsa de la Irina :)

Ce te face să-ţi lingi degetele? Urasc obiceiul in sine si nu-l practic. La figurat insa, o salata imensa cu fructe cat mai variate si cu multa frisca:), niste crema de zahar ars etc. etc. - n-are rost sa le insir.

Ce-ţi încântă ochii? Ochii fericiti ai oamenilor din jurul meu, mai ales ai celor apropiati. Zambetul unui copil. Pamantul cu toate peisajele sale minunate. Marea. Norii cu forme amuzante. Totul poate fi incantator pentru ochi, daca privim si nu doar ne uitam.

Ce-ţi place să atingi? Pielea unui bebelus indeosebi.

Ce mirosuri te încântă? Mirosul de primavara, de vara, mirosul vacantei, mirosul bebelusilor, mirosul serii de vara, mirosul marii...

marți, 17 martie 2009

Cum ma afecteaza pe mine scandalul Raduleascai

Planuisem cu fetele din echipa sa facem campanie media pentru Mihaela Radulescu, de fapt, Tiganu. Ea ne-a venit prima data in minte si, din lipsa de timp ca sa nu-i zicem lene, n-am mai stat pe ganduri si am fost toate de acord, desi nu stiu daca o simpatizeaza careva dintre noi. Problema e ca de cand cu circul asta penibil cred ca o sa ne schimbam subiectul. Nici cei mai buni PR-isti n-o mai scot pe Raduleasca curata din lovitura asta de imagine monstruoasa, in care singura s-a bagat.
Chiar ma gandeam acum cateva saptamani, cat de frumos si civilizat a terminat ea cu milionarul ei de sot, chiar dragut din partea ei, imi ziceam, dovada de bun simt si inteligenta. Poftim grozavie acum!
Dar se pare ca niciodata nu e prea tarziu pentru o baie intima in ochii lumii...

luni, 16 martie 2009

Despre cum se face o teza de licenta

N-o sa vorbesc despre ce am zis in titlu, a fost doar de amuzament.
In ultima vreme citesc cand pagini din carti, cand bloguri, cand ma uit pereti, cand pe geam, cand ma gandesc la 70 de pagini albe ce asteapta sa fie umplute cu ganduri argumentate academic, lucru demn de un adevarat student in anul 3. Niciun rezultat maret pana acum. Probabil tre' sa inversez ordinea: cele 70 de pagini albe, uitat pe geam, pe pereti, pe bloguri si ... la carti nu mai ajung ca apar caii verzi.
Astept ideea stralucita, ideea mesianica care sa ma scoata din amorteala. Si tot astept. Stiu c-o sa vina. Intotdeauna a venit. Constat ca ideea salvatoare e un fel de dar de la Mosneag (cu tot respectul!). Dar e prea tarziu Craciunul ca sa mi-o aduca. Invoc generozitatea lui Santa si apoi, cu bun simt, ii ordon sa-mi dicteze ce sa scriu. Am zis!
P. S.: Astazi am visat fragmente nescrise din licenta, dar nu mi le mai amintesc.
Concluzia 1: Mosneagul isi bate barba de mintea mea.
Concluzia 2: Nu va puneti cu Mosu' ca va mai iese licenta din parti!
Concluzia 3: Nu, n-am innebunit, doar dau impresia... din plictiseala.

joi, 12 martie 2009

Esti un criminal! Ce? Nu stiai?

Am citit pe blogul Irinei ceva foarte interesant legat de un test care poate calcula cate crime odioase comiti in fiecare zi fara ca macar sa-ti imaginezi.
Testul il gasiti aici (e luat de pe blogul acesta).
Succes!

marți, 10 martie 2009

Jungla umana e invadata de maimute!


In ultima vreme m-au tinut ceva carti de vorba si m-a batut la cap un proiect, astfel incat n-am mai avut timp de aproape nimic. De citit bloguri, am tot citit, dar de scris, dupa cum se vede...
Am observat ca, intre timp, a mai aparut o noua "vedeta", adica "vid-eta" prin barfoidele romanesti: Tarzan, parca asa am zarit pe ziarul "oamei" care era langa mine in metrou, dar nu ala din jungla (ala e perimat), ci ala de a condus TIR-ul topaind la volan "de plictiseala"; a aparut pe youtube, logic, si de-acolo i s-a tras vedetizarea in stil loto: in "Poti-Poti", in "Soarele" s.a.m.d. Titlul era cu litere cat capul motanului cu o masea umflata: "Tarzan, soferul care a condus dansand, iubeste aceeasi fata de patru ani!". Imediat am facut niste conexiuni pline de abstractitate cu neuronul meu jumatate (ca doar atat cica au blondele) si m-am gandit: pfoai, iti dai seama, daca iubea in patru ani patru fete? Istoria lui de viata ar fi devenit exercitiu de dictie si i-ar fi luat varza de la gura caprei. Ntz, ntz, ce chestie... Ca sa nu fiu rautacioasa, cum toata lumea imi tot reproseaza ( de parca ei ar fi mana vazduhului), cred ca, de fapt, foile Poti-Poti au vrut sa sugere cu totul altceva prin acel articol de prima pagina: emanciparea lui Tarzan. Da, Tarzan si-a dat seama, tardiv, ce-i drept, ca "Cita" nu merita sa fie inselata cu Jane. "Cita", de altfel, e fata "buna" in zilele noastre: s-a epilat definitiv cu laser, si-a pus silicoanele peste tot unde e posibil si imposibil, si-a reparat fata lasandu-si insa, in scop de "remember" buzele tuguiate si groase, si-a lungit picioarele prin operatie de intindere a oaselor, si-a lasat unghiile sa creasca (pe ideea cu cat mai lungi, cu atat mai bine) si s-a dus pan' la D & G sa-si ia carpe. Astfel, "Cita" prin a ei naturalete blanda a rapus-o pe Jane, cea uncool, caci, Tarzan, de patru ani incoa' nu mai are ochi decat pentru ea. STOP!
Ce dracu' e cu lumea asta? Numai la bani, "tzoape", masini si vuitton-oane viseaza.
Stop maimutarizarii! Si vorba unei profe: "Fortati-va sa fiti destepti, s-ar putea sa va iasa!".

(A propos de vis, azi-noapte am visat ca o vizitam pe Madonna la spital si...culmea, era atat de frumoasa. I-am dus de mancare si era cam infometata, a mancat tot intr-o clipita!).

duminică, 1 martie 2009

Cateva lucruri disparate

De 1 Martie, din cate tin eu minte, parca se dadea - la originile obiceiului - martisor doar intre iubiti. Nu-mi place deloc ca astazi se dau martisoare si in stanga si in dreapta, de care or fi. Stricam toata vraja. Idem 8 Martie. Doar la mame ar trebui sa se dea, dupa parerea mea, nu la toate femeile. Ma rog, acu' e o porcarie crasa: "Vai, am de cumparat 20 de martisoare pentru toate femeile din firma!". Pff! S-a comercializat toata frumusetea gestului. S-a dus naibii totu'!

Acum cateva zile am fost la un control oftalmologic. M-am saturat sa port ochelari!!! Si cand te gandesti ca pana intr-a 12-a imi doream, mi se parea ca imi sta bine si-mi da un aer nu stiu cum. Va zic eu ce va dau ochelarii: numai probleme! Vezi lumea mai clara, din pacate, vezi defectele si grimasele oamenilor si ti se face sila de atata fatarnicie, le vezi cosurile:)), nu vezi nimic cand ti se aburesc, te doare nasul etc. Vreau lentile:D. (Sper sa ma citeasca Mosneagu'!).

Dar legat de "vizita la ochi", voiam sa zic altceva. Dar asa fac mereu, mai ales live. Incep sa povestesc ceva, o dau in alta si la urma nu-mi aduc aminte ce voiam de fapt sa zic. Mi-a venit cu ocazia asta un banc in minte. Da, am inventat un banc:D.
"Unde se simte un analfabet in largul lui? La oftalmolog!". (Stiu, e sec, dar eu iubesc bancurile seci, mi se par cele mai tari).

In caz de nu ati observat, eu zic, eu raspund de obicei la intrebarile si exclamatiile mele, mai ales in acest post. Eu nu am dat link-ul acestui blogulet mai la nimeni. Doar maxim zece persoane stiu de el. Si nu stiu cate dintre acestea ma si citesc. Nu conteaza prea mult asta pentru mine. Conteaza posibilitatea de a fi citita:D. N-am dat link-ul, pentru ca eu nu dau mass-uri.
In plus, eu nu prea mai stau pe messenger. Din clasa a 9-a de cand mi-am pus net acasa, am avut o perioada de messengeromanie. Eram ceva de speriat. Stateam online zi si noapte aproape, chiar daca vorbeam sau nu cu o persoana sau zece in acelasi timp; parca se facea prezenta. Eram de groaza. As fi mancat mereu la calculator, as fi facut totul la calculator. Copil disperat. Trecusem pana intr-a 9-a de etapa mIRC-ului. Doamne, ma mir cum de n-am innebunit cu atatea "asl pls+ jpg":)).
Probabil m-am mai maturizat si eu putin. De anul trecut, din a doua sesiune, am inceput sa stau numai pe invisible. Cei mai apropiati stiu asta si ma pot cauta asa daca au nevoie de ceva urgent. Bine, "urgent" in limbajul mess-ului poate insemna multe: o melodie, o poza, un link. Probleme existentiale de internauti! Nu mai puteam suporta faptul ca nu ti se respecta statusul "dnd, invat", "busy". Unii credeau ca vrei sa pari interesat, ca esti parasit de iubit sau deprimat, emo, iar altii credeau ca ei pot deranja, ca ei sunt prieteni. Exista si categoria 3: nesimtitii:). In fine, nu mai puteam continua asa psihic, ma scotea din sarite sa ma ia lumea "sa vorbim" cand eu aveam alte treburi si status cu dnd. Sincera sa fiu, insa, e si stupid si absurd sa stai pe messenger cu dnd, busy. Pe messenger intri sa vorbesti, nu sa fii prezent cand se striga lista, nu sa arati ca mai traiesti si ca ti-e bine, potrivit avatarului.
Acum mi-e foarte bine pe invisible si am inceput sa nu mai intru decat sa-mi verific mail-ul. Daca cineva are nevoie de ceva sa ma sune sau sa-mi dea sms sau mesaj offline. Eu asa fac si mi se pare corect si politicos.

Nu stiu pentru altii, dar pentru mine messengerul s-a cam invechit si nu mai prezinta interes. Adios "cf", "bn", "k", "btw", "app", "tyt", "omg", "lol", =))", ":o", ":-/", "^:)^" si toate celelalte emoticon-uri pe care le stiam odata! :)