Euro-viziunea asupra dragostei

N-am urmarit Eurovision in seara asta din ratiuni tehnice (sa nu zic lene sa instalez niste programele de vizionat canale online:D). Asta nu m-a impedicat sa ma informez - din proprie curiozitate - despre cine a castigat, cu cate puncte si pe ce loc s-a clasat Dulcea Romanie.
Ma asteptam ca melodia noastra sa nu incante prea multa lume. Mi s-a parut una dintre cele mai proaste din cadrul selectiei nationale. Avem un talent nemaipomenit sa alegem cea mai nasoala piesa si culmea inconstientei, sa mai si speram sa luam loc bun, dle!
Melodia "The Balkan Girls" mi s-a parut de cacao din toate punctele de vedere (sa ma treaca cu vederea cei carora le place). In primul rand, conceptul de branduire (ma scuzati, sunt inca sub efectul sesiunii, desi abia s-a incheiat) de tara este unul eronat din start. Noi nu suntem balcanici, oameni buni, din cate stiu eu istoric, geografic, cultural. Deci s-a pornit de la o incadrare falsa. "Romanian Girls" ar fi sunat altfel, zic eu (daca tot ne-am luat de ele, macar sa ne facem remarcati), desi o astfel de abordare activeaza stereotipii si prejudecati. In al doilea rand, melodia n-are nimic, dar nimic deosebit, nicio nota specific romaneasca, daca tot se poarta amprenta muzicala nationala, doar o tentativa la un moment dat, inclusa ca nuca in perete. In al treilea, aplicarea fenomenului national (si international) de pitipongeala nu asigura succesul. Europa e o femeie, nu vrea craci despuiati ca nu e lesbiana si nici barbat. Vrea, ca orice femeie, ceva original, care sa genereze in sufletele a mai multor milioane de oameni o traire la unison, o emotie, o tresarire care sa te opreasca din calcatul rufelor sau spalatul farfuriilor si sa-ti acapareze toate simturile, pentru a trai, pret de cateva minute, prin muzica.
O sa ziceti ca "mai lasa-ne cu eurovecinismul asta de concurs!". Bine, te voteaza vecinii, fostii aliati, lingaii etc., dar ca sa ajungi sa castigi cu un total considerabil, ai nevoie de mai mult decat atat. Ai nevoie de o melodie ca asta. Nu le-am ascultat inca pe toate. Nici nu e nevoie. Asta imi transmite deja ceva. Nu e melodie de radio sau de ascultat in metrou. E una dintre acele melodii pe care nu doar trebuie sa le asculti nemaifacand nimic altceva, ci si s-o traiesti la nivelul ei superior, pentru a-i capta mesajul. O melodie e deosebita printr-un ceva care nu poate fi definit. E la fel ca in dragoste. Te indragostesti de o persoana: la o analiza cat se poate omeneste de obiectiv, iti dai seama ca persoana respectiva nu e cea mai frumoasa din lume, nici cea mai desteapta, nu corespunde intregii tale liste de asteptari si, cu toate acestea, esti fericit cu ea. Nu din lipsa de altceva, ci pentru ca are acel "ceva" indefinibil care o face deosebita si te atrage iremediabil.
Din ce am vazut in ultimii 6-7 ani, am observat ca Europa reactioneaza la piese destul de siropoase, melodioase, majoritatea pe tema dragostei, a idilei, a povestii.
Pentru ca "oamenii cred intotdeauna in ceea ce sunt pregatiti sa creada"... si nu in fake-uri, hibrizi si constructe fortate, nenaturale...