O 9 viata!:)

A 90-a postare, prima zi din noua viata de licentiat in comunicare si relatii publice:D

Un an de munca, vaicareli, zile in care uitam sa mananc, nopti in care uitam sa dorm, zile in care uitam sa ies din casa, nopti in care nu puteam dormi de griji, sute de pagini citite si recitite, sute de randuri scrise si rescrise, zeci de propuneri de iesit la o plimbare refuzate s.a.m.d., ca iar ma plang:D

De astazi incep sa regasesc tot ce e frumos si placut in viata!:D

Imi urez mie si colegilor mei care ma citesc - care stiu prin ce am trecut cu totii - o viata noua, plina de maturitate, intelepciune in decizii, noroc in toate - mai ales in dragoste si in ocuparea unui loc de munca onorabil (pentru ca, plina de modestie fiind, ultimul lucru enumerat cred ca il cam meritam dupa cat am invatat in acesti trei ani deloc usori!). Dar ma rog, nu se intampla prea des sa se potriveasca socotelile de acasa cu alea de la piata:D.

Vreau sa-i informez pe cei care nu stiu exact cu ce se mananca o facultate, ca e incorect, ilogic si nefondat sa faca asemanari, judecati si inferente despre gradul de dificultate al examenelor sau modul de notare de la alte facultati pe baza acelui binecunoscut "am auzit eu ca acolo...".

As mai zice eu vreo doua-trei rautati despre altii de alte facultati unde chiar stiu cum stau treburile, dar ma abtin, n-am foarte multi oameni care ma simpatizeaza - tocmai pentru ca sunt exigenta in relatiile cu ceilalti, critica si daca sunt "calcata pe bataturi" nu uit usor senzatia:).

Vacanta placuta si succes celor cu bac-ul si admiterea la facultate/master! (Aveti grija unde va doriti sa intrati, pentru ca s-ar putea indeplini!).

P.S.: Blogul meu nu ia vacanta, el a avut cat am fost cu licenta:)

L.E.: E tarziu, nu pot dormi de oboseala sau de bucurie, cauza neidentificabila. Cert este ca muzica de afara imi da o nostalgie deja pentru anii de facultate, de stat in gazda/ chirie/ camin (da, am trecut prin toate formele de cazare:D). Dar rasuna a vara, a tinerete...

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost

şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,

cum aş putea întoarce copilul care-am fost

când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul

ca să pricep căderea din somn spre echilibru,

dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul

nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos

şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,

să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os

şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin

chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,

această putrezire mă-mbată ca un vin

căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,

oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute ghearade

şi arcaşii ceţii spre mine îşi reped

săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara! ("Sunt tanar, Doamna"- Mircea Dinescu)